Caută în baza de date cu peste 300.000 de volume




„Gazeta Transilvaniei”
încercare de schiţă monografică 1

de Ruxandra Moaşa Nazare
Precursori 2

În Transilvania, Ioan Piuariu a încercat să scoată primul ziar românesc în anul 1789. La 30 iulie, el a înaintat Curţii din Viena o petiţie prin care solicita concesiunea de a publica o gazetă săptămânală în limba română, înscrisă în actele oficiale sub denumirea germană „Walachische Zeitung für den Landmann”, singura cunoscută. Aceasta urma să apară prin grija Societăţii literaţilor din Sibiu, o lojă francmasonică alcătuită din germani, maghiari şi români. Guvernatorul Transilvaniei, Györgyi Bánffy, a recomandat călduros cererea lui Molnar cu următoarele cuvinte: „Cultivarea poporului român este un scop atât de binecuvântat, încât aici un ziar este mai potrivit ca orişiunde”. De asemenea, el susţinea scutirea lui de la plata taxelor poştale. Tipograful, editorul şi librarul sibian Martin Hochmeister se oferea să editeze şi să imprime periodicul românesc. Ziarul urma să aibă un caracter predominant informativ şi moral, să publice ştiri oficiale politice, militare, acte şi instrucţiuni administrative, precum şi chestiuni de morală şi economie. Dar Curtea imperială din Viena nu a admis exceptarea de taxe poştale. Astfel, aprobarea obţinută nu a fost fructificată, pentru că iniţiatorul nu a acceptat condiţia de a plăti taxe. Istoricul maghiar Jakab Elek afirmă că din această foaie ar fi apărut un număr în 1791, probabil de probă, dar la noi nu a ajuns niciun exemplar. 3

La 1 decembrie 1793 şi în aprilie 1794, I. Piuariu Molnar a repetat tentativa de fondare a unui ziar pentru români. Mai târziu s-a asociat cu Paul Iorgovici, cu scopul de a scoate o asemenea publicaţie la Viena. În contextul dificil şi tulbure al epocii, autorităţile erau rezervate. În raportul său către Cancelaria vieneză, guvernatorul Transilvaniei, baronul György Bánffi, scria: „să se interzică strict lui Molnar scoaterea ziarului, căci nu are nicio încuviinţare şi anume din motiv că astăzi, când lucrurile se agravează din zi în zi, răspândirea de ziare este mai neadmisibilă ca orişicând căci prea stricăcioasele idei de libertate galice se răspândesc cu mare iuţeală, încât orice apare în ziar uşor s-ar putea răstălmăci, iar opiniile pot produce zguduirea liniştii publice”. 4

În concluzie, cancelarul Transilvaniei la Viena, contele Samuel Teleki, nota primejdia răspândirii veştilor şi influenţa pe care o pot avea „groaznicele întâmplări din Franţa la un popor numeros… primitiv… şi neînvăţat”, care ar putea duce la „păreri greşite, concepţii confuze, cu urmări păgubitoare”. S-a afirmat că ziarul a apărut şi câteva exemplare au fost expediate episcopului Gherasim Adamovici din Sibiu, pentru distribuţie, dar nu s-a descoperit niciun număr.
pagina urmatoare


1 Acest text a fost scris în 2007, în vederea aniversării a 170 de ani de la întemeierea ziarului şi a fost prezentat la sesiunea din martie 2008, dedicată evenimentului, organizată de Muzeul Casa Mureşenilor Braşov. Cu sprijinul jurnalistului Ioan Popa, textul a fost preluat şi publicat săptămânal de „Gazeta de Transilvania”, mai precis în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, suplimentul cultural de sâmbătă-duminică al „Gazetei”, sub titlul generic Din istoria presei româneşti. Un simbol – Gazeta Transilvaniei, în mai multe episoade, pe parcursul anului 2008, din martie până în august.. Întrucât lucrarea a făcut parte din munca desfăşurată la Biblioteca Judeţeană Braşov, iar azi publicaţia nu mai există, fiind desfiinţată, arhiva online nepăstrându-se nici ea, am preluat articolele din ziar şi le redăm aici integral, din dorinţa de a oferi publicului o schiţă monografică integrală a acestui ziar prestigios şi longeviv, accesibilă online pe pagina de internet a bibliotecii. Am fi pus-o mai devreme în mediul virtual, dacă avatarurile echipamentelor IT nu ar fi dus la arderea hardului computerului meu şi nu aş fi pierdut lucrarea în întregime.

^ Sus

2 Publicat în „Gazeta Transilvaniei” („GT”), s.n., an 170, nr. 5359, supliment „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” („FMIL”), s. n., nr. 109, Sâmbătă-Duminică, 15-16 martie 2008, p. 2 şi „GT”, s.n., an 170, nr. 5365, supliment „FMIL”, s.n., nr. 110, Sâmbătă-Duminică, 22-23 martie 2008, p. 2.

^ Sus

3 Ion Bianu, Introducere la Nerva Hodoş, Al. Sadi Ionescu, Publicaţiunile periodice româneşti – ziare, gazete, reviste – tom I, Catalog alfabetic 1820 – 1906, Librăriile Socec et comp. şi C. Sfetea, Bucureşti, Leipzig, Viena, 1913, p. VII-IX; D. Popovici, Studii literare, I. Literatura română în epoca „luminilor”, postfaţă la ediţie de Aurel Martin, ediţie îngrijită şi note de I. Em. Petrescu, Cluj, Editura Dacia, 1971, p.277; Constantin Antip, Istoria presei române, Bucureşti, 1979, p. 57.

^ Sus

4 I. Bianu, op.cit., p. IX-X şi C. Antip, op. cit., p. 58.

^ Sus