Caută în baza de date cu peste 300.000 de volume


ARON Nicolae


Înapoi

ARON, Nicolae (n.?, județul Brașov – m. după 1913, ?), preot, istoric. A fost fiul lui Ioan Aron (n. 26 nov. 1823 - m. 5 aug. 1897) şi al Mariei născută Grozea (n. 24 mai 1827 – m. 20 mai 1897). După studii făcute la Sibiu, este învăţător la Şcoala Confesională greco-orientală română din Făgăraş, între 1880-1885, iar după cum însuşi mărturiseşte în monografia sa, din 1885 este preot paroh în Galaţii Făgăraşului, precum şi catihet (profesor de religie) până în 1907. În 1885, când renunţă la activitatea didactică, primeşte dreptul de a purta brâul roşu. S-a căsătorit cu Victoria, născută Frateş. Înzestrat cu talent muzical, s-a preocupat din primii ani de carieră didactică de corul şcolii. Este unul din animatorii vieţii spirituale a parohiei, deţinând mai multe funcţii în conducerea unor societăţi şi reuniuni locale cu caracter cultural, dar şi economic. Astfel, s-a implicat în constituirea unor formaţii artistice de cântece şi jocuri populare, de teatru, cântări şi declamări, el însuşi urcând pe scenă. În 1882, pentru folosirea însemnelor naţionale era sancţionat cu o amendă de 30 de coroane şi trei zile de închisoare. A fost cel dintâi secretar districtual al Reuniunii învăţătorilor români greco-orientali din districtul XI Făgăraş, ce îşi propunea să ţină conferinţe destinate completării pregătirii învăţătorilor. Statutele acestei reuniuni au fost votate succesiv în 1881 şi 1882, la prima reuniune Aron Nicolae îndeplinind sarcina de notar. La 1870 se număra printre membrii Casinei române din Făgăraş, alături de N. şi A. Densuşianu, I. Codru-Drăguşanu*, Iosif Sterca-Şuluţiu etc. S-a evidenţiat în organizarea conferinţelor preoţeşti cu o tematică variată, ce aveau loc anual, la care a conferenţiat adeseori, multe din aceste materiale publicându-le în presă. Alături de alţi oameni de cultură făgărăşeni, în ianuarie 1884, a pus bazele Societății române de diletanţi „Progresul’’, ale cărei statute au fost aprobate de Ministerul de resort din Budapesta în iulie 1885. Scopul afirmat al societăţii era „lăţirea culturii prin reprezentaţiuni teatrale, dezvoltarea gustului estetic şi a simţămintelor nobile şi morale (…) totodată şi muzica vocală şi instrumentală’’. Nicolae Aron a fost secretarul acesteia (între 1884-1890) şi preşedinte între 1905-1906. A făcut parte din comitetul de supraveghere al casei de economii „Furnica’’, întemeiată la 1883. În 1906 a fost solicitat să colaboreze cu articole, comunicări, informaţii din viaţa socială, religioasă, culturală etc. La prima publicaţie românească din Făgăraş, care apare în ianuarie 1907. De remarcat că iniţiatorii publicaţiei îi solicitau să respecte „adevărul în toate’’. Cea mai importantă lucrare a sa, Monografia bisericilor, şcoalelor şi reuniunilor din Făgăraş, a fost alcătuită la cererea comitetului de conducere al publicaţiei Foaia noastră din București şi a fost tipărită la sfatul lui Onisifor Ghibu, în vremea aceea inspector şcolar la Sibiu. La întocmirea ei Nicolae Aron a folosit datele procurate de preoţii, învăţătorii ortodocşi şi greco-catolici din Făgăraş, precum şi evenimente la care a fost martor. Cartea cuprinde trei capitole (Despre biserică, Despre şcoală, Despre reuniuni). Pentru apariţia acestei lucrări i-a cerut sfatul şi lui N. Iorga. A fost prieten cu I. Codru-Drăguşanu* şi a colaborat la mai multe publicaţii, între care şi TR.

Opera: Monografia comunei Galaţi (lângă Făgăraş), Sibiu, Tipografia Archiediecesană, 1905, 73 p. [cu trei portrete ale lui Nicoale Aron, precum şi cu portretele a mulţi oameni de cultură din Făgăraş]; cuprinde şi o addendă cu caracter istoric foarte bogată în informaţii, alcătuită de învăţătorul său Ioan Dima Petraşcu]; Monografia bisericilor, şcoalelor şi reuniunilor române din Făgăraş, Făgăraş, Editura Autorului, Tipografia Ier. Preda, 1913, 274 p. [-279] p.+ 24 f.pl.; în colaborare - Aron Vodă cel Cumplit, cu patru ilustraţiuni, Brassó, Editura Librăriei Ciurcu [190..?] [lucrare citată de Popea, I., Religiunea creştină, Ediția a VII-a, Brașov, 1903]; Religiunea pentru Şcoalele poporale, an. II, III, IV, Brașov, 1905 (în colaborare cu Berescu, Ioan).

Referinţe: Nicolau, A, Monografia bisericilor, şcoalelor şi reuniunilor române din Făgăraş, passim; Bibliografia Românească Modernă, volumul I, p. 163.

Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.