Caută în baza de date cu peste 300.000 de volume


ARDELEANU Gheorghe


Înapoi

ARDELEANU, Gheorghe (Erdely Ladislau) (n. 1791, com. Veneţia de Jos, județul Brașov - m. 12/14 oct. 1835, Slatina, județul Olt), profesor. Familia sa era originară din Sebeşul Săsesc şi a fost înnobilată de împăratul Leopold I, printr-o diplomă datată 9 aprilie 1701 şi conferită lui „Ioanne Szászsebesy de Szászsebesy sau de Also-Venicze’’. Blazonul acestei familii avea în descrierea lui Ioan Cavaler de Puşcariu* „un scut de culoare celestină în care se vede un bratiu tienedu calamulu de scrisu’’. Descendenţi pe linie bărbătească ai acestui nobil s-au stabilit ca preoţi greco-catolici la Veneţia de Jos, aflată în comitatul Făgăraşului. Printre ei poate fi amintit un Nicolau paroh la Veneţia de Jos. După şcolile făcute în Transilvania, Gheorghe Ardeleanu a urmat studii superioare, probabil la Viena şi Budapesta. Reîntors acasă, a funcţionat o vreme ca dascăl în satul natal, iar după un timp a trecut Carpaţii, se pare că la îndemnul şi împreună cu Gh. Lazăr, ajungând în Ţara Românească, fiind semnalat la București în 1816. Numele lui este întâlnit în mai multe documente, fără a avea o formă ortografică unitară (Ladislau Erdely sau Erdeliotul, L. Erdelion sau L. Erdeli). Sub unul din numele menţionate mai sus este semnalat într-un hrisov din octombrie 1817. La acea dată eforii şcolilor (mitropolitul Nectarie al Ungro-Vlahiei şi boierii Grigore şi Constantin Bălăceanu) îi propun domnitorului muntean Caragea numirea acestuia ca profesor la Academia grecească de la Sf. Sava: „După luminata poruncă a Măriei-Tale ce se dă la această jalbă a lui Ladislav Erdeliot, dascălul de limbă latinească (…) că acest dascăl fiind din părţile Transilvaniei are ştiinţă şi de limba cea rumânească…, precum şi la limba franţuzească …”. Din acest pasaj reiese că profesorul transilvănean se adresase cu o jalbă domnitorului Caragea, propunând introducerea limbii latine ca obiect de învăţământ. S-a apreciat că studiul limbii latine "este de mare trebuinţă", dascălul transilvănean urmând să predea pe lângă limba latină şi limba franceză „ucenicilor cei mici”, profesorul titular, francezul Munier, necunoscând limba română. Pentru aceste „două osteneli” i se dă un salariu de 100 de taleri pe lună, iar cu începere din 23 octombrie 1817 este numit profesor. În această funcţie a rămas până în august 1818, deoarece o dată cu înfiinţarea şcolii superioare româneşti a lui Gheorghe Lazăr a devenit angajat al acesteia. La Academia lui Gheorghe Lazăr, Gheorghe Ardeleanu predă în continuare latina şi franceza, dar şi un curs de filosofie. De menţionat că Gheorghe Ardeleanu era adept al materialismului francez şi al filosofiei senzualiste a lui Condillac. S-a remarcat şi ca traducător, tălmăcind pentru uz şcolar Avarul de Molière. A funcţionat în calitate de profesor la Academia lui Gheorghe Lazăr din București, până în trimestrul I din anul şcolar 1823. După această dată se va stabili la Slatina, unde este cunoscut sub numele de „Dascălul Gheorghe sau Gheorghe Ardeleanu’’. Pentru prima dată este amintit sub acest ultim nume într-o adresă, din 11 iulie 1835, făcută de Eforia Şcoalelor, prin care se solicita eliberarea unui paşaport „profesorului Gheorghe Ardeleanu de la Slatina”, pentru a putea pleca la băi în Transilvania. Interesant de observat că fiul său, P.S. Aurelian, viitorul economist, nu va adopta nici unul din numele purtate de tatăl său. Probabil Gheorghe Ardeleanu a sosit la Slatina încă din 1823, pentru că într-un raport din 1835 menţiona că de 12 ani preda în această localitate. Este posibil să fi fost adus aici de Iordache Golescu. Gheorghe Ardeleanu va da o nouă orientare învăţământului din Slatina, intervenind să se acorde diferite privilegii şcolii, întărite prin cărţi domneşti. Va reuşi în scurt timp să confere prestigiu acestei instituţii şcolare, formând viitori dascăli bine pregătiţi, unii dintre ei devenind profesori la aceeaşi şcoală, alţii predând la şcoli nou create în alte localităţi. Unii dintre ei, printre care şi Alexe Marin, au ajuns profesori universitari la București. Remarcându-se prin rezultatele muncii sale, i se propune să devină profesor la Şcoala Centrală din Craiova şi la Colegiul Sfântul Sava din București. A refuzat ambele oferte, motivând că la Slatina şi-a construit o casă şi s-a căsătorit. În schimb, recomandă pentru postul oferit lui la București pe fostul său elev, Alexe Marin. Activitatea sa didactică nu se rezuma doar la programa prevăzută pentru şcolile publice, elevii săi fiind iniţiaţi în studiul aritmeticii şi în învăţarea „regulii de 3, de 5 şi de 7 şi de căutarea dobânzilor”. Alături de această disciplină, preda geografia „cu arătarea pe hartă”, „Gramatica domnului Eliad” şi istoria universală. A preconizat înfiinţarea unei şcoli fără plată pentru cei săraci, iar prin eforturile sale şcoala din Slatina a obţinut încă din 1824 anumite privilegii şi scutiri. A trezit în rândul concitadinilor săi dorinţa de a-şi instrui copiii prin deprinderea limbilor străine. A fost preocupat şi de primirea fetelor în şcolile publice, deşi Eforia Şcoalelor interzicea acest lucru. Astfel, printre elevii lui se numărau şi 12 fete. După moartea sa, soţia lui a solicitat Eforiei Şcoalelor să i se acorde o pensie de 50 de lei pe lună, pentru întreţinerea copiilor rămaşi orfani de tată. Solicitarea i-a fost aprobată şi chiar suplimentată la 80 de lei lunar. Prin activitatea sa Gheorghe Ardeleanu rămâne, alături de Gheorghe Lazăr, unul dintre întemeietorii învăţământului modern din Ţara Românească.

Referinţe: Puşcariu, Date, partea a II-a, p. 358; Poboran, Gh., Istoricul şcoalei primare de băieţi nr. 1 – Ionaşcu din Slatina, Slatina, 1897, p. 16 [susţine că s-a născut la Vinţi (Turda)]; Idem, Istoria oraşului Slatina, 1908, ediția a II, p. 393; Figuri Contemporane din România, p. 125-126; Moisil, Români, p. 9 [susţine că Gheorghe Ardeleanu s-a născut în Vinţul de Jos, județul Alba]; Părnuţă, Gh., Istoria învăţământului şi gândirea pedagogică din Ţara Românească. Sec. XVII-XIX, București, Editura Didactică şi Pedagogică, 1971, p. 199-201; Moment inedit din istoria învăţământului românesc, în Forum, XIII, nr. 1, ianuarie 1971, p. 73 - 78 [sunt citate o serie de monografii ale Colegiului Sfântului Sava din București şi numeroase informaţii de arhivă; într-un alt articol G. Părnuţă susţine că Gheorghe Ardeleanu s-ar fi născut la Teiuş].

Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.