Caută în baza de date cu peste 300.000 de volume


APÁCZAI CSERE János


Înapoi

APÁCZAI CSERE, János (n. 10 iun. 1625, comuna Apaţa, județul Brașov - m. 31 dec. 1659, Cluj), pedagog şi filozof. Urmează studiile secundare la Colegiul reformat din Cluj, unde a fost puternic influenţat de profesorul András Porcsalmi. Le continuă la colegiul din Alba-Iulia, începând cu toamna lui 1643, orientându-se spre studiul filosofiei şi teologiei. Aici predau prestigioşi profesori, ca Martin Opitz, H. Alstedt şi I. H. Bisterfeld, ultimul îndemnându-l să studieze Enciclopedia lui Alstedius, considerând că nu putea ajunge un teolog desăvârşit fără temeinice cunoştinţe enciclopedice. Încă din 1640 a fost atras de curentul puritanist, căruia îi va rămâne fidel toată viaţa. În 1648 a fost trimis, ca bursier, la universitatea din Olanda, sprijinit de Geleji Katona István. Astfel, la 22 iul. 1648 se înscrie la Universitatea din Franeker, unde nu a stat decât şase săptămâni, pentru ca, la 5 sept. 1648, să se mute la Universitatea din Leyden, atunci una din cele mai prestigioase, unde îşi însuşeşte limbile orientale. Din apr. 1649 frecventează cursuri universitare la Utrecht, unde, înainte să sosească el, predase profesorul Regius. În apr. 1651 îşi susţine doctoratul în teologie la Universitatea din Harderwijk, cu titlul Disputatio Theologica Inauguralis De Primi Hominis Apostasia, ce aborda căderea în păcat a lui Adam. Este primul doctor al acestei Universități înfiinţate de puţin timp. După obţinerea titlului de doctor, se reîntoarce la Utrecht. În paralel şi-a însuşit limbile clasice, dar şi caldeeană, siriană, rabiniană (limba preoţilor evrei), talmudiană, arabă, olandeză, franceză şi engleză, dobândind, de asemenea, numeroase cunoştinţe în domeniul ştiinţelor naturii. În Olanda a fost puternic influenţat de ideile filozofice ale lui Descartes, ca şi cele ale discipolului acestuia, Henricus Regius (1598-1678), medic olandez şi profesor la Universitatea din Utrecht, care şi-a pus amprenta asupra gândirii sale. De altfel, ideile lui Descartes îşi găsiseră mulţi adepţi în universităţile olandeze. Reacţionând la această situaţie, clerul protestant a impus în 1643 interzicerea predării filosofiei carteziene la Universitatea din Utrecht. În ciuda acestor oprelişti, profesorul Henricus Regius, în cadrul prelegerilor de fiziologie şi medicină, propaga şi cunoştinţe de filosofie cartesiană. Se pare că totuşi Apáczai Csere János l-a audiat şi cunoscut personal, la fel cav alţi compatrioţi şi prieteni ai săi, Enyedi Sámuel, Sikó János, Németh István. Influenţele exercitate asupra lui nu se rezumă la cei doi gânditori enumeraţi, ci lor li se mai adaugă Ramus, Althusius, Amesius şi Alstedt. Ultimul considera că izvorul ştiinţelor sacrale, inclusiv al Bibliei, este medicina. Rodul acestor influenţe se va materializa în publicarea a o serie de lucrări cu caracter filosofic şi enciclopedic: Magyar encyclopaedia, Utrecht, 1653-1655, opera sa fundamentală, şi Disputatio theologica de introductione ad philosophiam sacram, Utrecht, 1650. La 30 sept. 1651 se căsătoreşte cu înstărita olandeză, dintr-o familie burgheză, Aletta van der Maet şi, s-a mutat în casa socrului din Utrecht. Acum începe să strângă material pentru viitoarea sa enciclopedie, consultând cărţi şi tratate, între care Principia philosophiae de R. Descartes şi Dialectica de Ramus (Pierre de la Ramée). Aceasta s-a dorit a fi un manual şcolar şi era un rezumat, în limba maternă a autorului, al tuturor „ştiinţelor adevărate şi folositoare” şi anume: filosofie, logică, matematică, astronomie, algebră, geometrie, botanică, zoologie, medicină, dar atingea şi probleme de geografie, etică, economie, pedagogie şi teologie. Poate că nu întâmplător el este considerat unul din creatorii limbajului ştiinţific maghiar. În limbajul folosit Apáczai Csere János termenul de enciclopedie reprezenta unitatea ştiinţelor şi domeniilor de cunoaştere într-o ordine sistematică. Pleda pentru învăţarea exactă a noţiunilor, pentru recunoaşterea corelaţiilor dintre noţiuni şi pentru aprofundarea temeinică a sistemului ce ia naştere din îmbinarea ierarhică a materiilor unui învăţământ enciclopedic. Din paginile acestei enciclopedii, 26 sunt consacrate filosofiei, 257 ştiinţelor naturii, 74 ştiinţelor societăţii şi 47 teologiei. Autorul încearcă să pună în concordanţă cosmogonia biblică cu cea cartesiană, lucru ce părea imposibil pentru unii contemporani. Considerat cel mai de seamă adept transilvănean al cartezianismului şi al puritanismului, în strânsă legătură cu teoria cosmogonică a lui Descartes, Apáczai Csere János acceptă concepţia heliocentrică a lui Copernic, ceea ce era un act de curaj, la numai 50 de ani de la arderea pe rug a lui G. Bruno şi la 20 de ani de la condamnarea lui Galileo Galilei. Un alt merit al lui Apáczai Csere János îl reprezintă faptul că a expus, pentru prima dată în Transilvania, teoria lui Harvey (1628) despre circulaţia sângelui. O altă teorie, formulată de Descartes şi întâlnită în opera lui Apáczai Csere János, este teoria reflexelor necondiţionate. Nu lipsesc din opera sa nici explicaţiile materialiste, el fiind cel dintâi din Transilvania care dă explicaţii materialiste fenomenelor fizice (P. Binder), în cuvinte ce nu prea lasă loc de interpretare: „Declar deschis că nu cunosc altă materie a corpurilor, numai aceea care se divide, se poate modifica şi se mişcă (…) în fizică prin urmare nu se poate concepe nici o altă explicaţie’’. Daca în sfera ştiinţelor exacte, la fel ca şi maestrul său Descartes, exclude explicaţiile idealiste, în domeniul interpretării fenomenelor spiritului rămâne un idealist. Era, deci, aproape firesc ca enciclopedia sa să fie încă impregnată de spiritul teologic al epocii şi să conţină unele idei care, fără a fi neapărat superstiţii, pot fi socotite curiozităţi: credinţa că iarba de valeriană întăreşte vederea pisicilor, că în Scoţia sunt arbori din ale căror fructe căzute în mare se nasc raţe ş.a. În toamna lui 1653, deşi primise invitaţia de a preda la Universitatea din Utrecht, s-a reîntors în Transilvania, împreună cu soţia şi copilul abia născut, unde a fost numit profesor la Colegiul din Alba Iulia. Aici a devenit doar învăţător de poetică într-o clasă de ciclul doi, fiind retribuit cu modestul salariu de 320-350 de florini. A început să predea fizica, astronomia, geografia, cum îşi aminteşte unul din elevii săi Bethlen Miklós şi chiar elevii cursului superior teologic şi filosofic au început să asiste la prelegerile lui, spre marea supărare a rectorilor. Familiarizat cu civilizaţia occidentală, a remarcat înapoierea culturală din Transilvania şi şi-a propus să depună eforturi pentru reducerea acestui decalaj. Acestui scop servea de fapt lucrarea sa Magyar Encyclopaedia, care a apărut în întregime în 1655 şi nu în 1653, cum apare pe foaia de titlu. În discursul inaugural Despre învăţarea înţelepciunilor (De studio sapientiae), ţinut în 1654 la Colegiul din Alba Iulia a criticat sever posibilităţile de instrucţie existente în Transilvania, fiind ferm convins că învăţătura înseamnă putere şi cultură, iar fără şcoli pământul ar fi populat, în loc de oameni, de sălbatici, barbari şi ciclopi. A punctat anumite lipsuri cu o sinceritate necruţătoare, sperând că va obţine rezolvarea acestora, a preconizat libertatea tuturor oamenilor şi dezbaterea publică a problemelor politice. Emite în acest discurs două axiome pedagogice până azi valabile: preponderenţa limbii materne în predare şi extinderea rolului ştiinţelor exacte, în locul exclusivităţii disciplinelor umanist-retorice. Instituţia iobăgiei o considera una mai nemiloasă decât robia egipteană. În urma acestui discurs şi-a făcut mulţi duşmani, mai ales în rândurile clerului şi ale profesorilor de la colegiu. Din acest motiv şi pentru vederile sale puritane este îndepărtat din post. Unul dintre cei mai înverşunaţi adversari a fost Izsák Basire, fost preot la curtea regelui Carol I al Angliei, care se refugiase în Transilvania. Prin diverse manevre, I. Basire ocupă mai întâi postul lui Apáczai Csere János, iar mai târziu chiar locul profesorului Bisterfeld. La sugestia sa, principele Gh. Rákóczi al II-lea a iniţiat o dispută oficială pe teme teologice între Basirius şi Apáczai Csere János, fără ca în prealabil să-l anunţe pe ultimul şi nelăsându-i timp să se pregătească. Apáczai Csere János este înfrânt. Recunoscând în faţa tuturor că este puritan a trezit furia principelui aflat pe punctul de a porunci să fie aruncat din turn sau înecat în Mureş. Doar intervenţia preotului curţii Kereszturi Pál l-a salvat în cele din urmă. A fost pedepsit prin îndepărtarea din colegiu şi neplata salariului. Faptul că Basirius a redactat un raport scris de mână, în care evenimentele sunt deformate, îl determină pe Apáczai Csere János să redacteze în apărarea sa trei lucrări: Narratio vera, Examen examinus (necunoscută/nepăstrată? astăzi), Brevis pro Presbiteriis Apologia (de asemenea necunoscută/nepăstrată? astăzi) pe care le-a adresat principelui Gh. Rákóczi al II-lea. În 1655 redactează un alt memoriu (Supplicatio), care îi clarifică situaţia, iar din iun. 1656, refuzând să devină preot în două parohii bogate, se mută la colegiul din Cluj, unde ajunge director. În Supplicatio către Zsuzsanna Lorántffy* militează pentru sprijinirea şcolii şi pentru înlăturarea stărilor de lucruri existente, propunând accesul mai larg la ştiinţele naturii şi înfiinţarea primei universităţi maghiare. De remarcat faptul că s-a bucurat de veneraţia elevilor, o parte dintre ei urmându-l de la Alba Iulia la Cluj. În discursul inaugural ţinut la Cluj, Despre marea necesitate a şcolilor, ce poartă în limba latină titlul Oratio de summa scholarum necesitate earumque iuster Hungaros barbarici causis, şi care a rămas în manuscris, reclama necesitatea introducerii învăţământului în limba maghiară, idee ce a conţinut-o şi memoriul înaintat principelui Barcsay Ákos. Într-un discurs mai radical decât cel pronunţat la Alba-Iulia subliniază piedicile din calea dezvoltării culturale a Transilvaniei, criticând vehement egoismul şi dezinteresul unor clase sociale faţă de cunoaştere şi cultură, la care trebuie să aibă acces prin şcoală chiar şi fiii de iobagi, ce puteau astfel depăşi condiţia lor umilă, promovând chiar şi în rândul nobilimii. Ideea principală a discursului său este rezumată de Apáczai Csere János astfel: „La noi lipseşte aprecierea şi dragostea pentru cunoaşterea în sine. Trebuie să fie schimbată această atitudine, iar şcolarizarea trebuie făcută în condiţii mai bune”. Condamnă pe cei care apreciază mai mult preotul decât dascălul, mai mult o predică frumoasă decât activitatea dascălului, care le educă copiii cu grijă şi devotament. Reproşa feţelor bisericeşti atitudinea lor dispreţuitoare faţă de şcoală şi dascăli, iar în acelaşi timp îi îndemna pe profesori să nu-şi părăsească vocaţia, căci „trecând peste ruşine şi blamare trebuie să tindem cu încordare spre virtute! Pentru cele îndurate în prezent celor ce ne blamează, posteritatea le va plăti îndoit, numai noi să ne străduim fără încetare să merităm aceasta’’. Totodată, atrăgea atenţia învăţătorilor şi profesorilor că trebuie să dea dovadă de stabilitate în cariera didactică şi să nu o considere doar o rampă de lansare spre dobândirea unor parohii. Propune introducerea în practica juridică transilvăneană a principiului potrivit căruia aprecierea muncii intelectuale să fie legiferată, indiferent cine o efectuează, fie slujitor al altarului, fie persoană laică. Potrivit lui Apáczai Csere János legea trebuia să asigure intelectualităţii laice aceleaşi drepturi ca şi clerului. Solicita acordarea unui rang nobiliar fiecărui absolvent de colegiu academic, propunând ca diploma universitară să capete putere de înnobilare, potrivit gradului didactic deţinut. Continuând ideea, susţinea că fiilor şi fiicelor posesorului unei diplome universitare li se cuvenea de drept un rang nobiliar. Textul discursului dezvăluie un bun orator şi un critic necruţător al societăţii în care trăia: „De unde sunt în biserica noastră atâţia trândavi graşi, speculanţi de posturi preoţeşti, lupi şi mercenari care poartă masca duhovnicilor şi nu cunosc nici măcar învăţăturile creştine? Şi în şcoli atâţi paraziţi pârliţi, oameni fără minte, care poartă masca credincioşilor ştiinţei, vulpile învăţământului? Şi în viaţa publică atâţi juzi venali, avocaţi avari, atâtea procese nedrepte, impozite ilegale, şicană şi şantaj? Şi în mijlocul poporului atâtea plângeri, jeluiri, suspine şi vaiete? Şi peste tot atâtea case, moşii şi sate pustiite, oraşe ruinate, străzi murdare, pieţe jegoase? Şi ca să-mi exprim pe scurt ce am pe limbă, pentru ce sunt atâtea treburi obşteşti prost orânduite?’’ Discursul său a trezit aceeaşi ostilitate ca şi cel de la Alba Iulia, dar ignorând-o, Apáczai Csere János şi-a continuat activitatea pedagogică şi de militant al culturii. În 1659 scrie De peccato originali, azi pierdută. În perioada petrecută la Alba Iulia, redactează două lucrări: Oratio de Studio Sapientiae (11 nov. 1653), Cuvântare despre studiul înţelepciunii, prelegere inaugurală, precum şi Magyar logikácska (1654). Ultima lucrare este un rezumat al principiilor de logică ale lui Ramus. În cuprinsul ei autorul critică primitivismul ardelenilor, pledând pentru un mod de învăţare perfecţionat, ca şi pentru manuale în limba maghiară. A propus chiar şi înfiinţarea unei Universități (Academii) Ardelene, alcătuind un proiect în acest sens, intitulat: A magyar nemzetben immár elvégtére egy akadémia felállításának módja és formája. În 1658, a publicat la Oradea lucrarea Disputatio philosophica de mente humana. Ultima sa lucrare însemnată, Philosophia naturalis (1659), a rămas în manuscris şi este păstrată la Biblioteca Colegiului din Cluj. Ea reprezintă o aprofundare, dar şi o sinteză a enciclopediei sale şi poate fi considerată lucrarea sa de maturitate, care cuprinde sistematizarea în spirit cartezian a tuturor cunoştinţelor despre ştiinţele naturii. Prin toate aceste lucrări, Apáczai Csere János a rămas cel mai important reprezentant al cartezianismului în Transilvania. La numai 34 de ani a fost răpus de o distrofie a muşchilor, urmat în curând de soţie şi copil. Este îngropat la 9 ian. 1660 în cimitirul din Cluj. Amintirile sale, descoperite de Szabó Károly, au fost editate în 1872, sub titlul original. Din 1959 Academia Maghiară a început editarea operei sale, iar în capitala Ungariei o stradă din Pesta, aflată în apropierea Dunării, îi poartă numele.

Opera: Disputatio theologica continens introductionem ad philologiam sacram, Ultrajecti (Utrecht), 1650; Disputatio theologica inauguralis de primi homini apostasia, Hardetwick, 1651 Magyar Encyclopaedia. Azaz minden igaz és hasznos bölcsességnek szép rendbe foglalása és magyar nyelven világra bocsátása, Ultrajecti, 1653 (1655!); Oratio de studio sapientia, Gyulafehérvár (Alba-Iulia), 1653; Magyar logikácska, melyet a kicsindedek számára írt. Gyulafehérvár, 1654; Prelegerea Oratio de summa scholaruum necessitate earumque inter Hungaros barbarici causis, 20 noiembrie 1656; Disputatio de politia ecclesiastica, Claudiopoli (Cluj), 1658; Disputatio philosophica de mente humana, Nagyvárad (Oradea), 1658; Philosophia Naturalis, manuscris din 1659 copiat de Andras Porcsalmi în 1661; Catechesis secundum dogmata Calvini, Amstelodami (Amsterdam), fără an; A magyar nemzetben immár el végtére egy académia felállításának módja és formája, Pest (Pesta), 1872; Válogatott pedagógiai művei, Budapesta, 1899; Válogatott pedagógiai művei, Budapesta, 1956; Apáczai válogatott munkái, a kötetet 6sszeállította a bevezetö tanulmányt és a jegyzeteket írta Szigeti József, Bukarest, Editura Tineretului, 1965, vol. I, 138 p., volumul II, 169 p. (cu o biografie, p. 144-153); Magyar logikácska és egyéb írások, Bukarest, Editura Kriterion, 1975, 211 p.; Magyar Encyclopedia, Bukarest, Editura Kriterion, 528 p. [cuprinde textul integral al enciclopediei].

Referinţe: Erdélyi János, Apáczai Csere János ösmertetése, în Sárospataki Füz., 1859; Szilágyi Sándor, Apáczai Csere János és kortársai, în Magyar Tud. Akad. Ért., 1860-1861; Horváth Cyrill, Apáczai Csere János bölcsészeti dolgozatai, P., 1867; Toldy Ferenc, A m. nemz. ir. t. rövid előadásában, volumul I, ediția II, 1868; Ormándi Miklós, Apáczai Csere János életrajza és botanikai munkássága, în Kolozsvári kath. főgimnáziumi értesítő, 1879; Erdélyi János, A bölcsészet Magyarországon, Budapesta, 1885; Szinnyei, Magyar, volumul I, p. 200-202; Bánóczi József, Apáczai Csere János, Athenaeum, 1892; Gyalui Farkas, Apáczai Csere János életrajzához és műveinek bibliográfiájához, în Erdélyi Múzeum, 1892; Heinrich Gusztáv, A. mint paedagogus, Budapesta, 1893; Neményi Imre, Apáczai Csere János mint paedagogus, Budapesta, 1893; Stromp László, Apáczai Csere János mint paedagogus, Budapesta, 1897; Szily Kálmán, Adalékok a magyar nyelv és irodalom történetéhez, Budapesta, 1898; Imre Sándor, Apáczai Csere János, în Erdélyi Múzeum, 1907, p. 137; Kornis Gyula, A magyar bölcseleti műnyelv fejlődése, M. Nyelv, 1907; Kremmer Dezső, Apáczai Csere János élete és munkássága, Budapesta, 1911; Schneller István, Apáczai Csere Jánosról, mint a magyar nemzet paedagogusáról, în Theologiai Szaklap, 1916; Idem, Comenius és Apáczai, în Prot. Szemle, 1918; Imre Sándor, Apáczai lelke, în Prot. Szemle, 1925; Mitrovics Gyula, Apáczai Csere János, în Prot. Szemle, 1925; Idem, Apáczai, în Hajdúföld, 1925; Neményi Imre, Apáczai Csere János és a magyar nemzeti tudományosság, în Prot. Szemle, 1925; Idem, Apáczai Csere János születésének háromszázadik évfordulójára, Budapesta, 1925; Rácz Lajos, Apáczai és a francia nyelv, în Egy. Phil. Közl., 1925; Idem, Apáczai emlékezete, în Sárospataki Ref. Lapok, 1925; A sárospataki ref. főiskola Apáczai Csere János –ünnepélyének beszédei, Sárospatak, 1925; Tavaszi Sándor, Apáczai Csere János személyisége és világnézete, în Minerva-könyvek, nr. 1, Kolozsvár, 1925 [apărut şi în broşură]; Idem, Apáczai az erdélyi magyar tudós eszményképe, în Pásztortűz, 1925; Gaál Gábor, Az „erdélyi gondolat" tartalma és terjedelme, în Korunk, nr. 12, 1928; Kuncz Aladár, Az erdélyi gondolat Erdély magyar irodalmában, Kolozsvár, Erdélyi Szépmíves Céh (ESZC), 1928; Bisztray Gyula, Erdélyi csillagok, volumul II, Kolozsvár, ESZC, 1942; Szenczei László, A halál és tanítványa, Budapesta, 1943 [roman biografic, despre anii de studenţie din Olanda] Berczeli Szi., Károly A., Válaszúton, Budapesta, 1954 (dramă); Kabán Ferenc, Kopány Gyula, Nagy Pál, Apáczai Csere János - a nagy pedagógus, în Előre, 10 apr. 1955; DE, volumul I, p. 88; Spielmann, Iosif, Elementele mecanicist-materialiste în concepţiile fiziologice ale lui Apáczai Csere János, în Studii şi cercetări ştiinţifice, Cluj, Ştiinţe Sociale, seria III, nr. 3-4, 1955, p. 69-78; Tudor, Laurenţiu, 300 de ani de la apariţia „Enciclopediei maghiare”, în Steaua, nr. 6, 1955, p. 4; Apáczai Csere János válogatott pedagógiai művei, ediţie îngrijită de Orosz Zs., 1956; Sipos Bella, Az apácaiak kívánsága, în Előre, 24 mai 1956; Spielmann, Iosif, Elemente materialist-mecaniciste în ideile filosofice şi medicale ale lui Apáczai, în volumul Din istoria medicinii în patria noastră, Editura Medicală, București, 1957; Bán Imre, Apáczai Csere János, Budapesta, 1958 (monografie); Bán Imre, Apáczai Csere János, Budapesta, Akadémiai Könyvkiadó, 1959; Hajós József, Ideile lui Apáczai Csere János, în Din istoria ideilor înaintate la maghiarii din Transilvania, în Cercetări filozofice, VII, nr. 6, 1959, p. 204-205; Herepei János, Apáczai Csere János kolozsvári szállásai, în Nyelv- és Irodalmtudományi Közlemények, III, nr. 1-4, 1959, p. 99-103; Szigeti József, A világi tudományosság úttörője, în Korunk, XVIII, nr. 10 (oct.), 1959, p. 1429-1441; Apáczai Csere János, în Ped. Szemle, nr. 2, 1960; Ban Imre, [Apáczai Csere János], în Magyar Könyvszemle, nr. 1, 1960, p. 32-33; Rózsa Jenő, A.Cs.J. haladó filozófiai nézetei, [Ideile filozofice progresiste ale lui Apáczai Csere J.], în Studia Univ. Babeş-Bolyai, Series. Philosophia et Oeconomica, 3, 1960, fasc.1, p. 117-135; Spielmann J., Însemnătatea fizicii lui Apáczai Csere János, în volumul Din istoria filozofiei în Rom., III, București, EA, 1960, p. 79-105; Új Magyar Lexikon, volumul I, A-C, Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1960, p. 133; Mátrai László, Régi magyar filozófusok, Budapesta, Gondolat, 1961, p. 75-96, 214-215; Szigeti József, Apáczai Csere János társadalmi nézeteinek kérdéséhez, în Studii Univ. Babeş-Bolyai, Series Philologica, 1962, fasc. 1, p. 73-90; DER, volumul I, p. 152; Din istoria Transilvaniei, volumul I, ediţia a III-a, București, Editura Academiei, 1963, p. 221; Németh László, Apáczai, Budapesta, 1963 (dramă); Magyar Irodalmi Lexikon, A-K, Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1963, p. 39-42; Szigeti József, Adalékok a XIX századi értékeléséhez, în Nyelv- és Irodalmtudomanyi Körleményer, VII, nr. 2, 1963, p. 229-233; Vita, Zsigmond, Adalékok Apáczai XIX századi értékeléséhez [Contribuţii la aprecierea lui Apáczai Csere János în secolul al XIX-lea], Cluj, Editura Academiei R.P.R., 1965, 5 p.; Erdély története, volumul I, 1964, p. 219; Herepei János, [Apáczai Csere János], în Magyar Könyvszemle, nr. 1, 1964, p. 53-55; Istoria gândirii sociale şi filozofice în România, București, Editura Academiei, 1964, p. 63-64; Istoria României, volumul III, București, Editura Academiei, 1964, p. 305, 307; Mészáros István, Egy Apáczai-tanítvány tankönyvjegyzete, în Magyar Könyvszemle, 80, nr. 3, 1965, p. 239-247; Binder, P., Apáczai Csere János Profil, în Astra, I, nr. 5, oct. 1966, p. 4 (cu portret); Herepei János, Hozzászólás Apáczai származásának kérdés éhez, în Adattár, XVII, volumul II, Budapesta-Szeged, 1966, p. 412-419; Módis László, Apáczai Csere János héber könyvbejegyzése, în Magyar Könyvszemle, 82, nr. 1, 1966, p. 39-44; Antologia gândirii româneşti. Sec. XV-XIX, București, Editura Politică, 1967, p. 33-36; Magyar Életrajzi Lexikon, A-K, Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1967, p. 43; Bán Imre, Apáczai Csere János könyvtára, în Magyar Könyvszemle, 76, nr. l, 1968, p. 32-33; Beke György, [Şcoala lui Apáczai Csere János], în Új Idő, VII, nr. 321, 20 feb. 1969, p. 5; Szigeti, Jószef, Karteziánus és puritánus elemek Apáczai gondolkozásában, în Aluta, 1971, 3, p. 517-539; Lászlóffy Aladár, Apáczai enciklópédiája, în Utunk, nr. 42, 1972; MDE, p. 1042; ediţia a II-a, 1076; Páskándi Géza, Tornyot választok, în Korunk, nr. 1-2, 1972; „Tornyot választok”. Jegyzetek a békéscsabai Páskándi-bemutatóról, în A Hét, nr. 49, 1972; Marosi Péter, A hazugságok tragédiája-helycserékkel, în Utunk, nr. 13, 1973; Balogh Edgár, Mesterek és kortársak. Tanulmányok, jegyzetek, emlékezések, Buk., Kriterion, 1974 [despre romanul lui Szenczei László, A halál és tanítványa, consacrat lui Apáczai Csere János]; Kisgyörgy Zoltán, Az Apáczai Csere János barlang, în Brassoi Lapok, nr. 40, 5 oct. 1974, p. 7; Apáczai Csere János, în Drum Nou, 10 iun. 1975, p. 2; Apáthy Géza, Apáczai Csere János, în Astra, nr. 99, 1975, p. 13; Balogh Edgár, Apáczai Csere János máig szóló tanácsa, în Brassoi Lapok, nr. 23, 7 iun. 1975, p. 4; Beke György, Rektor uram köpenyében [În pelerina Domnului Rector], în Brassoi Lapok, nr. 23, 7 iun. 1975, p. 4-5, 7; Benkő Samu, Apáczai Csere János ellenségei, în A Hét, nr. 24, 1975; Brumaru, A. I., Az igazság hívása, în Brassoi Lapok, nr. 23, 7 iun. 1975, p. 4-5; Csetri Elek, Gazdasági kérdések Apáczai műveiben, în Korunk, 34, nr. 5, 1975, p. 356-362; Czegő Zoltán, Post scriptum önámításra, în Brassoi Lapok, nr. 24, 14 iun. 1975, p. 5; Dáné Tibor, Apáczai üzenete, în Brassoi Lapok, nr. 1, 4 ian. 1975, p. 5; nr. 2, 11 ian. 1975, p. 4; nr. 3, 18 ian. 1975, p. 5; nr. 4, 25 ian. 1975, p. 5; nr. 5, 1 feb. 1975, p. 5; nr. 7, 15 feb. 1975, p. 4; nr. 8, 22 feb. 1975, p. 5; nr. 9, 1 mart. 1975, p. 8; nr. 11, 15 mart. 1975, p. 5; nr. 12, 20 mart. 1975, p. 5; nr. 13, 29 mart. 1975, p. 5; nr. 15, 12 apr. 1975, p. 5; nr. 17, 26 apr. 1975, p. 8; nr. 20, 17 mai 1975, p. 5; nr. 21, 24 mai 1975, p. 8; nr. 22, 31 mai 1975, p. 4-5; nr. 23, 7 iun. 1975, p. 5; Fábián Ernő, Apáczai Csere János (monografie), Kolozsvár, Dacia, 1975, 200 p.; Festivitatea consacrată împlinirii a 350 de ani de la naşterea umanistului transilvănean Apáczai Csere János, în Drum Nou, nr. 9456, 12 iun. 1975, p. 3; Hegyi K. Károly, Apáczai hazaérkezett, în Brassoi Lapok, nr. 24, 14 iun. 1975, p. 3; Korunk, nr. 5, 1975 (număr omagial la care au colaborat şi braşovenii Bartalis J. (poezie), Vogel Sándor, Binder P. (articole de istorie); Kovács Erzsébet, Apáczai Csere János emlékezete, în Előre, nr. 8576, 11 iun. 1975, p. 5; Pascu, Şt., Apáczai Csere János, în Tribuna, 19, nr. 25, 1975, p. 1, 8; Ünnepségek Apáczai Csere János születésének 350 évfordulója alkalmából, în Előre, nr. 8578, 13 iun. 1975, p. 5; Toró Tibor, Apáczai Csere János Magyar Encyclopaediájának matematikai, fizikai és csillagászati vonatkozásai, în Brassoi Lapok, nr. 21, 22 mai 1976, p. 4-6; Fábián Ernő, Magyar Enciclopaedia - ismeret-"alkalmazás” vagy műveltségmodell?, în Korunk, nr. 10, 1977; Vita Zsigmond, Apáczai a szülőföld vonzásában, în Brassoi Lapok, nr. 8, 26 feb. 1977, p. 4-5, 7; Fábián Ernő, Az Encyclopaedia erkölcsi jelentőségéről, în Korunk, nr. 1, 1978; Szász János, Az Apáczai-modell, în A Hét, nr. 26, 1978; Fazoli Sándor, Apáczai Csere János történelemoktatásunk magvetője, în Korunk, nr. 11, 1979; Gömöri György, Apáczai-bejegyzés egy hágai könyvben, în Utunk, nr. 25, 1979; A magyar irodalom története II (1600-1672), Budapesta, f.a., p. 231-249, [Apáczai Csere János], în Brassoi Lapok, nr. 23, 6 iun 1981, p. 5; Romániai Magyar Irodalmi Lexikon, volumul I, p. 76-79 (cu o bogată bibliografie); Réthy Andor, Váczy Leona, Magyar irodalom románul könyvészet 1830-1970, București, Kriterion, 1983, p. 6, 46, 244; [Apáczai Csere János], în Brassoi Lapok, nr. 7, 17 feb. 1984, p. 5; Istoria filozofiei române, 1985, p. 154-155; Mózes Huba, Forrása rég fakadt, București, Kriterion, 1985, p. 231, 275; Révai Nagy Lexikona, volumul I, Budapesta, 1989, p. 725-726; Ionescu, Mihai, Dicţionar de anatomişti, București, Editura Litera, 1991, p. 26; Dicţionar enciclopedic, volumul I, 1993, p. 88; Magyar Irodalmi Lexikon, Budapesta, Kassák Kiadó, 1993, p. 56-57; Mózes, András, Dr. Apáczai Csere János, în Református Szemle, Cluj, 1998, 91, nr. 1, p. 45-56; nr. 2, p. 138-148; Pukánszky Béla, Enzyklopädist der Frühaufklärung in Ungarn: Apáczai Csere János (1625-1659), în Erdélyi Tükör, nr. 3, oct. 1998, p. 27-31; Dáné Tibor, Apáczai ajándéka. Révületek a Magyar Encyclopaedia világrajöveteléről (Despre cum s-a născut opera lui Apáczai Csere János, Encyclopaedia Hungarica), în Romániai Magyar Szó, nr. 3190, 21 sept. 1999, p. 5; nr. 3191, 22 sept. 1999, p. 5; nr. 3192, 23 sept. 1999, p. 5; nr. 3197, 28 sept. 1999, p. 5; nr. 3198, 29 sept. 1999, p. 5; nr. 3199, 30 sept. 1999, p. 5; nr. 3204, 5 oct. 1999, p. 5; Csutak Levente, A fényt hozó ember (Aniversarea a 375 de ani de la naşterea lui Apáczai Csere János), în Brassoi Lapok, nr. 23, 9 iun. 2000, p. 8; Idem, Él Apáczai szellemisége (Aniversarea a 375 de ani de la naşterea lui Apáczai Csere János), în Brassoi Lapok, nr. 25, 23 iun. 2000, p. 8; Huttmann, Arnold, Medizin im alten Siebenbürgen, Sibiu, 2000, p. 101-102, 104, 219-220, 273, 275; Kovácsné Gábor Aranka, Apáczai nyomában - holland utakon (Pe urmele lui Apáczai - pe drumuri olandeze), în Brassoi Lapok, nr. 26, 30 iun. 2000, p. 8; Tóásó Áron Zoltán, A "nyilasok" (Apáczai Csere János évforduló. (Aniversarea personalitãţii lui Apáczai Csere János la Apaţa), în Romániai Magyar Szó, nr. 3423, 23 mai 2000, p. 1, 4; 380 éve született Apáczai Csere János, în Brassoi Lapok, nr. 24, 16-17 iun. 2005, p. 17; Tóásó Áron Zoltán, Apáczai Csere János Emlékház Apácán, în Romániai Magyar Szó, nr. 5181, 11 mai 2005, p. 8; Rogozea, Liliana, Personalităţi ale medicinei româneşti, volumul I, Brașov, Universitatea Transilvania, 2006, 110 p.; Neagu, Emil, Un om, o viaţă, un destin: Apáczai Csere János, în Astra, an 2, nr. 7, iunie 2007, p. 10; Apáczairól neveztek el egy kisbolygót, în Brassoi Lapok, an 24, nr. 32, 9 august 2012, p. 4; Ambrus Attila, Útjelzö emlékház Apácán, în Brassoi Lapok, an 26, nr. 18, 8 mai 2014, p. 4.

Fişă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare. Verificările titlurilor în limba maghiară au fost făcute de Eva Dinu.