Caută în baza de date cu peste 300.000 de volume


ALBRICH Johann II


Înapoi

ALBRICH, Johann II (n. 1 sept. 1687, Brașov - m. 23/24 dec. 1749, Brașov), medic, arhivar, istoriograf. Tatăl său, doctor în arte liberale şi filosofie la Universitatea din Wittenberg, profesor la gimnaziul evanghelic din Brașov între 1670–1690, a decedat, din păcate, la numai trei ani după naşterea lui Johann Albrich. Acesta din urmă este luat sub ocrotire de Stephan Filstich (1657-1737)*, membru al magistratului braşovean, având astfel posibilitatea să urmeze cursurile secundare la gimnaziul evanghelic din Brașov, absolvite în 1704. Susţinut în continuare de acelaşi S. Filstich, Johann Albrich urmează Universitatea din Halle (1706), Leyden şi Utrecht, la ultima obţinând titlul de doctor în medicină (23 dec. 1709), cu lucrarea Dissertatio de Haemorrhagiis in genere. În 1711 se întoarce la Brașov, unde, doi ani mai târziu, se căsătoreşte cu Sara, fiica judelui Brașov, Georg Drauth V, având împreună doi copii. Soţia moare în 1743, Johann Albrich recăsătorindu-se un an mai târziu cu Susanne Fleischer. Johann Albrich a fost o personalitate cu multiple preocupări, în diverse domenii. Din 1715 până la 1732 este Stadt-Physicus, adică medic oficial, deţinând pe lângă aceasta şi o serie de funcţii cu caracter politic, administrativ şi obştesc (Ratherr, Senator, ultima ocupată din 13 oct. 1729 până la moarte). Cea mai importantă dintre ele a fost cea de Senior senatus, funcţie ce urma imediat după cea de jude, înaintea villicului. Îl găsim şi ca Brunnenherr, între 1733-1735, Kastenherr în 1735, Tabackherr în 1736, Tisztherr în posesiunea Vlădeni, între 1736-1737, Branntwein-Inspector sau Inspektor vini între 1737-1740, Inspektor în Satu Nou (Neudorf), între 1738-1739, curator eparhial al bisericii evanghelice (Kirchenvater), între 1746-1749, din 1721 având în grijă şi minele din Zărneşti. În 1717 Brașovul şi împrejurimile sale au fost confruntate cu o epidemie de ciumă, una din cele mai mari din Transilvania secolului XVIII, care a făcut în doi ani aproximativ 18.000 de victime, numai în Ţara Bârsei. Ca „fizic” al oraşului, Johann Albrich confirmă, la 6 iun. 1718, existenţa sigură a epidemiei, care a afectat oraşul până la 7 ian. 1720. Urmăreşte cu mare interes cursul epidemiei, propunând măsuri pentru prevenirea extinderii molimei şi notând detalii cu caracter epidemic şi clinic, pe care le-a observat sau care i-au fost relatate. Despre aceste evenimente, ne-a lăsat trei lucrări în manuscris, una dintre ele fiind tradusă în limba germană de Martin Lange*, către sfârşitul secolului al XVIII-lea. Scrierile sale au servit şi altor medici transilvăneni, contemporani cu el sau urmaşi, printre care şi A. Chenot. Descrierea ciumei din 1718-1719, Observationes de peste Barcensi praesertim Coronae saeviter a 1718 et 1719 grassante, are o mare importanţă, tratând aspecte esenţiale ale clinicii, epidemiologiei şi terapeuticii acestei boli. Tot aici, Johann Albrich indică semnele care anunţă moartea sau, din contră, vindecarea, lucrarea având însă limitele ei, inerente stadiului în care se afla medicina atunci. El propune totodată şi remedii mai vechi, care s-au dovedit însă a fi ineficiente. În 1737 izbucneşte o nouă epidemie de ciumă, iar Johann Albrich organizează un directorium, prin care oferă asistenţă medicală. Drept răsplată pentru contribuţia sa la combaterea ciumei, Guberniul transilvănean i-a acordat gradul de director sanitar gubernial pe durata epidemiei. În 1720, Johann Albrich deschide farmacia „Zum schwarzen Adler”, a patra ca vechime din oraş. Neavând dreptul să o conducă, căci potrivit regulamentului medieval nu putea fi medic şi farmacist în acelaşi timp, o încredinţează lui Mathaeias Betzmann, care se ocupă de ea până în 1741. După moartea acestuia, Johann Albrich este nevoit să preia în întregime administrarea farmaciei. Ca încununare a meritelor sale, în 1740 a fost ales membru al Academiei Imperiale Leopoldine a Naturaliştilor, fondată în 1652, care din 1670 a scos cel mai vechi periodic de ştiinţele naturii. Încă din tinereţe, Johann Albrich se dovedeşte interesat de apărarea drepturilor oraşului natal. Conştient de importanţa privilegiilor obţinute de oraşul Coroanei, impulsionat şi de socrul său, Georgius Drauth*, jude primar între 1711-1714, a început operaţiunea de ordonare a documentelor, numerotându-le şi rezumându-le conţinutul pe verso. Cele mai importante documente pentru apărarea drepturilor oraşului au fost copiate, cu ajutorul unor jurişti şi teologi, în volumul Palladium Coronense (Scutul Braşovului), volumul in folio, păstrat astăzi la Arhivele Statului Brașov. În paralel cu acesta, a întocmit şi un inventar al documentelor, sub titlul Index Generalis Literarum Privilegialium, care cuprinde 425 de acte emise între 1342-1662. Cele două lucrări sunt considerate de Gernot Nussbächer* primele încercări de teorie arhivistică. Încă din prefaţa volumului Palladium Coronese, Albrich Johann subliniază utilitatea acestuia pentru arhivari (păstrarea şi regăsirea rapidă a documentelor, facilitarea cititului documentelor greu descifrabile, reconfirmarea unor privilegii pierdute etc.). Din volumul original, unele pagini au fost înlocuite în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de către G.M.G. von Herrmann*, fiind continuat de alţi arhivari şi în secolul următor, până la 1865. În prefaţa Indicelui General…, Johann Albrich îşi exprima dorinţa ca munca să-i fie continuată, indicându-le urmaşilor direcţiile de organizare ale viitoarei arhive. Sfaturile sale, după propria-i mărturie, sunt date cu intenţia de a folosi binelui obştesc, căci „trecutul ne învaţă despre viitor”. Inventarul cuprins în indicele general este împărţit în trei rubrici: prima cuprinde numărul curent al documentului, a doua, conţinutul documentului (materialul şi sigiliul), iar în a treia rubrică este menţionat anul emiterii. O parte din documentele despre Brașov le-a donat gimnaziului evanghelic din localitate, înainte de încetarea din viaţă (în urma unei apoplexii), în timp ce manuscrisele îi sunt cuprinse în trei volume in folio. În opinia istoricului braşovean Gernot Nussbächer* lucrările lui Johann Albrich de pionierat în domeniul arhivisticii ar merita să fie integral publicate.

Opera: Dissertatio de Haemorrhagiis in genere Traj. ad Rhen, 1709, 11 p.; a lăsat trei manuscrise (Klaus Fabritius): Observationes de Peste Barcensi, praesertim Coronae, saeviter An. 1718 et 1719 grassante. (Historicher kurzer Bericht von der in Kronstadt, derselben Vorstädten und ganz Burzenland Anno 1718 und 1719 grassirten pestilenzialischen Seuche), 33 p., în limba germană; Pest-Protokoll (o dare de seamă de 42 p., în limba germană); Historia Pestis Coronensis, 14 p., în limba latină, tradusă în germană de Martin Lange, la sfârşitul secolului al XIX-lea, sub titlul Beschreibung der grossen Kronstädter Pest vom Jahr 1718 und 19, publicată în Siebenbürgische Quartalschrift, fascicula a II-a, 1793, p. 121-142]; alte lucrări - Epistolae ad b. Schultzium exaratae duae extant in Numophylacio Schultziano Part. I, Halae, 1746, p. 324; Copia Manuscriptorum ex Auctorum autographo opera J. Albrichii M.D. ac Phyisici ordin. in lucem publicam posteritati productorum, 1726; Palladium Coronense, 1714, mss., in folio, 338 p. (Gross-Folio); Index generalis Literarum Privilegialium etc. Brassoviensibus olim a Divis Hungariae Regibus et Transilvaniae Principibus concessarum omnium, nec non Literarum a Waivodis Transilvan., 1714, mss, in folio, 36 p.

Referinţe: Trausch, Schriftsteller, volumul I., p. 20-27; [lexiconul conţine un rezumat al prefeţelor de la Palladium Coronense şi de la Index generalis, precum şi informaţii despre Johann Albrich; cuprinde date şi despre lucrările celor care s-au ocupat de-a lungul timpului de epidemiile ce au afectat Brașov-ul]; Seivert, Johann, Nachrichten von Siebenb., p. 9; Gusbeth, E., Zur Geschichte der Sanitäts-verhältnisse in Kronstadt, Kronstadt, 1884, p. 70; Szinnyei, Magyar, volumul I, p. 112 [în bibliografie sunt citate următoarele titluri: Horányi, Nova Memoria; Weszprémi, Succinta; Med. Biogr. Cent. Alt. P. Pr. 6; Fekete, Ragályos kórok 91; Szinnyei, Könyvészete; Herbert, Repertorium; Allgemeine Deutsche Biographie, volumul I, p. 324]; Diaconovici, Enciclopedia, volumul I, p. 87; Schuller, Schriftsteller, volumul IV, p. 9 [citează Benkő, Transylvania, II, p. 620]; Stenner, Beamten, p. 2 [citează următoarele lucrări: Quellen, volumul V, indice (p. 638); volumul VI, p. 638 (indice); volumul VII (indice), unde apare des menţionat numele său şi în diferitele funcţii ocupate în administraţia oraşului; Cziegler, M., Mathiae, G., Trausch, J., Virorum Coronae eximiorum atque illustrium vita, honores et mors, mss.]; Minerva, p. 38; Gomoiu, Repertor, volumul I, Brăila, 1938, p. 8 [menţionează că lucrarea lui Johann Albrich despre epidemia de ciumă din 1718-1719, publicată mai târziu, sub titlul Beschreibung der grossen Kronstädter Pest von Jahr 1718-1719 (Descrierea marii epidemii de ciumă din 1718-1719), în periodicul Siebenbürgische Quartalschrift, 3, 1793, p. 121-142, a fost tradusă din limba latină în limba germană şi rezumată în teza de doctorat a dr. G. Roth, apărută la Cluj în 1937]; Huttmann, Medicina, p. 45; Bologa, V. L., [J.A.], în Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 7, nr. 2, 1964, p. 60; Chipuri şi momente din istoria educaţiei sanitare, p. 271; Nussbächer, G., Contribuţii la istoria Arhivei Brașov în secolele XV-XVIII, în Cumidava, IV, 1970, p. 562-568; [subliniază importanţa lucrărilor de arhivistică ale lui Johann Albrich, fiind redată şi schema de repartizare a documentelor descrise de el]; Ilie Moruş (coord.), Cărturari braşoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Braşov, 1972., p. 17 (cu bibliografie); Rusu, Dicţionarul, în Brașovul Literar și Artistic, II, 1980, p. 52; Nussbächer, G., Johann Albrich (1687-1749) Taten und Gestalten, în Karpatenrundschau, 14, nr. 49, 4 dec. 1981, p. 6; Fabritius, Klaus, Johann Albrich şi ciuma de la Brașov din 1718-1719, în Apărarea sănătăţii ieri şi azi, redactor G. Brătescu, București, Editura Medicală, 1984, p. 63-71 [pentru prima dată este tradus integral în limba română manuscrisul Historia Pestis Coronenis]; Nussbächer. G., Johann Albrich, în Karpatenrundschau, nr. 37, 11 sept. 1987, p. 6; Lexikon, p. 20; Hienz, Schriftsteller, volumul I, p. 31 [citează următoarele lucrări: v. Trauschenfels, Johann Albrich, Arzt und Historiker, geb. zu Kronstadt in Siebenbürgen, în Allgemeine deutsche Biographie, Berlin, volumul I, 1967, p. 140; Albrich Johann, Mediziner, în Deutsche biographische Enzyklopädie, München, New Providence, London, Paris, volumul I, 1995, p. 84]; Paveleanu, Teodor D., Istoria farmaciilor din Transilvania, vol. I-II, Brașov, 1995, p. 8, 40; Nussbächer, G., Contribuţii la istoria administraţiei oraşului Brașov în perioada medievală (secolul XVII-XVIII), în Historia Urbana, tom. IV, nr. 1-2, 1996, p. 56; Offner, Robert, Zum 250. Todestag des Kronstädter Arztes, Archivars und Historikers Dr. Johann Albrich (1687-1749), în Neue Kronstadter Zeitung, 25 mart. 2000, p. 5 [cu reproduceri după lucrările sale]; Huttmann, A, Medizin im alten Siebenbürgen, Sibiu, 2000, p. 73-74, 222, 303, 405; Quellen, volumul VIII, fascicolul 2, p. 404; Rogozea, Liliana, Personalităţi ale medicinei româneşti, volumul I, Brașov, Universitatea Transilvania Brașov, 2006.

Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare. Traducerile din limbile germană şi maghiară au fost făcute de Gyenge Gabriela.